Diferenta dintre berea de tip ale si cea lager

Chiar daca vrem sau nu sa recunoastem, Romania e una dintre tarile codase cand vine vorba despre cultura berii. Romanilor le place sa bea bere, indiferent de ocazie, insa nu multi stiu cateva lucruri despre istoria si caracteristicile berii. Primul pas in cunoasterea cu adevarat a berii este sa intelegem ca exista 2 categorii de baza ale berii – berea de tip ale si cea de tip lager. Diferenta dintre aceste doua nu are nimic de-a face cu alcoolul, gustul amar sau culoare. Ca sa intelegeti care e diferenta dintre cele doua, trebuie sa intru putin in amanunt si sa pun berea la microscop.

Diferenta dintre berea de tip ale si cea lager se imparte in 3 categorii principale din procesul de fabricare.

Drodjia

Berea de tip Ale este facuta cu drojdie care fermenteaza la suprafata, la temperaturi putin mai ridicate. In mod normal, acest lucru este vizibil spre finalul fermentatiei. Drojdia folosita pentru berile de tip Ale tinde sa produca si esteri care pot afecta gustul berii, totul in functie de ce tip de drojdie este folosit. Doar in cateva cazuri extrem de rare, berarii folosesc drojdie ce fermenteaza la fundul vasului pentru a face bere de tip ale, in rest se foloseste doar drojdie ce fermenteaza deasupra.

Berile de tip Lager folosesc drojdie ce fermenteaza la fundul vasului. Pentru ca acest tip de drojdie tinde sa se depuna la fund, ea poate fi colectata si refolosita. Drodjia din berea de tip lager nu adauga aproape nimic specific gustului, lasand ca aici sa actioneze apa, maltul sau hameiul.

Timpul si temperatura

sursa thekitchn.com

Dupa cum zicea, drojdia pentru berea de tip ale, fermenteaza la temperaturi putin mai ridicate, in jurul a 16-20 de grade celsius. Din acest motiv berea de tip ale tinde sa se matureze si sa fermenteze mai rapid decat cea de tip lager.

Berile de tip lager tind sa fermenteze la temperaturi mai joase. Daca e sa privim cursul istoriei, berea de tip lager este originara din Europa, din tari ca Germania, unde vremea este mai racoroasa. Cuvantul “lager” vine din germanul “lagern” care inseamna “a pastra, a depozita”. Acest lucru se refera la procedeul de fabricare a berii de tip lager unde berea este depozitata si fermenteaza in perioade mai lungi de timp, fata de berea de tip ale. Aceasta combinatie de temperaturi scazute si drojdie care fermenteaza la baza vasului ii ofera berii un gust bland dar racoritor.

Ingredientele suplimentare

Retetele de bere ale contin de cele mai multe ori cantitati mai mari de hamei, malt sau malt prajit, ceea ce duce la un gust mai dulce sau amar, in functie de ce primeaza. Daca privim situatia mai in amanunt, berarii care fac bere de tip ale sunt cunoscuti a fi mai inventivi, adaugand ingrediente suplimentare. De partea cealalta, berarii ce fac bere de tip lager se conformeaza Legii Puritatii Berii (Reinheitsgebot) din 1516 care limiteaza ingredientele berii la malt, hamei, drojdie si apa. Aceasta lege a aparut dintr-o cauza nobila pentru a interzice berarilor sa scada calitatea berii prin adaugarea ingredientelor mai ieftine. Problema este ca legea fiind una invechita, blocheaza creativitatea berariilor europene care se axeaza pe berea de tip lager.

Aceste diferente sunt pentru cei care chiar vor sa afle mai multe despre bere. Este totusi putin ironic ca berea de tip ale este mai respectata decat cea de tip lager, mai ales cand ne gandim ca fabricarea berilor lager este mult mai dificila si indelungata.

Iata ca ai aflat care-i diferenta intre berea de tip ale si cea de tip lager.

sursa berarul.ro

Diferenta dintre berea de tip Porter si cea Stout

Bere Porter

Acest stil de bere isi are originea in Anglia, evoluand dintr-un tip de bere numit “Entire”. Se spune ca era berea preferata a hamalilor si conductorilor de tren (de aici si traducerea Porter = hamal, conductor tren in Limba Engleza). Berea de tip porter este de culoare maro (cu nuante deschise spre inchise) uneori combinata cu o nuanta rosiatica. Atunci cand bem un porter vom observa cu siguranta gustul moderat de malt prajit ce include de cele mai multe ori si o aroma de ciocolata, cafea sau lemn dulce. Hameiul este aproape absent, folosindu-se doar pentru gustul amar (destul de slab). Se aseamana cu o bere bruna de tip ale insa este mai consistenta si aroma de malt prajit este mai pronuntata. ABV 4%-7% si IBU 18-35.

Exemple de bere Porter: Southern Tier Porter, Stone Smoked Porter

Bere Baltic Porter

Dupa cum zice si numele, acest tip de bere vine din zona Marii Baltice si se afla intre un Porter Englezesc si un Stout Imperial Rusesc (dpdv al tariei). Berea Porter de tip Baltic este de culoare maro inchis insa poate avea o consistenta ridicata ceea ce ne duce cu gandul la o bere opaca. Este un stil complex de bere ce tinde sa aiba o aroma bogata, dulce de malt combinat cu fructe si arome de alcool. Majoritatea berilor din acest tip au o aroma de cafea prajita insa nu de “cafea arsa”. Datorita maltului, sunt prezente arome de caramel, melasa, nuci sau lemn dulce. Nici in cazul Berii Porter de tip Baltic, hameiul nu se foloseste in excest, cantitatea folosita fiind scazuta spre medie, fiind adaugat doar pentru echilibrul gustului. O bere cu ABV intre 6%-9,5% si IBU intre 20-40.

Exemple de bere Porter de tip Baltic:  Zywiec Porter, Okocim Porter, Baltika 6 Porter 

Bere Stout

Fiind o bere de culoare maro spre negru, berea stout este de origine Englezeasca, insa a devenit una dintre favoritele americanilor. In aceasta categorie intra cam toate berile de tip stout, inclusiv cele experimentale, care nu intra in alte categorii. Berea de tip stout tinde sa aiba un gust pronuntat de malt prajit ce ne duce cu gandul la cafea, ciocolata amara sau caramel. Spre deosebire de berea Porter, aroma poate fi si una de malt ars, nu doar de malt prajit. O alta deosebire este si faptul ca berea stout tinde sa aiba mai degraba, un gust amar decat unul dulce. Hameiul este folosit in proportii variabile iar ABV-ul variaza intre 4,5% si 7,5%. IBU 35-75.

Exemple de bere Stout:  Sierra Nevada Stout, Bells Java Stout. 

Bere Dry Stout

Cunoscuta ca si bere irlandeza de tip Stout, un Dry Stout este o varianta de bere englezeasca de tip Porter si are o culoare maro inchisa spre cenusiu. Are un gust mediu de malt prajit cu un aftertaste cu aroma de cafea. Este o bere cremoasa ce are un gust destul de amar insa cantitatea de hamei adaugata este una scazuta spre medie. Dupa cum sugereaza si numele, acest tip de bere are un aftertaste destul de uscat. ABV intre 4-6% si IBU 30-45.

Exemple de bere Dry Stout:  Bare Knuckle Stout, Guinness Extra Stout. 

Bere Imperial Stout

Aceste beri mai sunt cunoscute si ca “Russian Imperial Stout” deoarece, la inceput, au fost facute in Anglia doar pentru exportul catre curtea regala din Rusia. Astazi, acest stil de bere este destul de popular pentru berarii americani. Aceste beri sunt foarte consistente si de cele mai multe ori au un gust complex. Aromele includ caramel, ciocolata, cacao sau cafea. Fructele sunt si ele prezente in proportii diferite. Americanii tind sa foloseasca mai mult hamei dar si alcool, ceea ce duce spre un ABV cuprins intre 8%-13+% si un IBU intre 50-100+.

Exemple de bere Imperial Stout:  Bells Expedition Stout, Weyerbacher Heresy. 

Bere Oatmeal Stout (faina de ovaz)

O bere englezeasca de tip stout ce are un gust dulce spre foarte dulce. Culoarea berii de tip oatmeal Stout este maro spre negru iar consistenta sa este una inedita. Avem o senzatie catifelata spre uleioasa atunci cand bem o bere Oatmeal Stout, datorita ovazului folosit la fabricare. Intalnim si arome de faina de ovaz, lapte cu ciocolata sau cafea cremoasa. Berea Oatmeal Stout are un gust amar mediu insa foarte putin gust de hamei. ABV intre 4,5%-7% si IBU cuprins intre 25-40.

Exemple de bere Oatmeal Stout:  Youngs Oatmeal Stout, McAuslan Oatmeal Stout. 

Bere Sweet Stout

Inca un stil englezesc de bere ce a fost cunoscut in trecut sub numele de “Milk Stout” sau “Cream Stout” chiar daca acesti termeni nu se mai folosesc astazi. Aceste denumiri se foloseau datorita adaugarii de lactoza din lapte pentru indulcirea berii. Culoarea acestui tip de bere este cuprinsa intr-un maro inchis si negru iar gustul este dat de cereale inchise la culoare si maltul cu nivele medii spre ridicate de zahar. Se intalnesc si arome de ciocolata sau cafea iar aftertaste-ul ne duce cu gandul la malt prajit si putin hamei. Per ansamblu, aceste beri sunt cremoase si au un gust asemanator unui expresso dulce. ABV intre 4,5% si 6,5% iar IBU intre 25-40.

Exemple de bere Sweet Stout: Alaskan Stout, Youngs Double Chocolate Stout.

Cu totii, cred, ca ati citit cartile lui Karl May in care erau amintite berile porter si ale, si cred ca si mine va intrebati ce beri putea fi acelea mai ales ca la noi nu se mai gasea decat o posirca slaba si fara acid.
Lovindu-ma de aceste sortimente mi-a revenit in minte intrebarea, asa ca am cautat raspunsuri pe care vi le voi impartasi si voua.

Tot despre drojdie

Drojdia are un rol foarte important in procesul de fabricare a berii. Totusi, ce face drojdia, mai exact? Drojdia este de fapt un ansamblu de micro-organisme unicelulare ce se inmultesc prin inmugurire. Ele sunt categorisite ca fiind ciuperci si sunt responsabile pentru transformarea zaharului in alcool dar si in alte produse. Cred ca exista sute de tipuri de drojie, cu toate ca in trecut erau doar 2 tipuri (cand vine vorba de bere) – drodjia de tip ale – cea care fermenteaza la temperaturi mai ridicate si actioneaza la suprafata ( Saccharomyces  cerevisiae) si drodjia de tip lager - cea care fermenteaza la temperaturi mai joase si se aseaza pe fundul vasului (Saccharomyces carlbesrgensis). Astazi, amandoua fac parte din familia S. cervisiae.

Drojdia care fermenteaza deasupra

Tipurile de drojdie ale sunt cel mai bine folosite la temperaturi de 10 pana la 25 de grade Celsius, cu toate ca unele dintre acestea nu vor fermenta sub 12 grade Celsius. Drojdia de tip ale mai este numita si drojdie de deasupra pentru ca tinde sa se ridice la suprafata in timpul procesului de fermentatie, facand ca berea sa aiba un guler de spuma mai bogat si generos. Fermentarea berii la temperaturi mai ridicate, ca-n cazul acestui tip de drojdie duce la o bere bogata in esteri (derivati functionali ai acizilor carboxilici), ce poate duce la o caracteristica distinctiva a berii.

Berea care fermenteaza deasupra se foloseste in fabricarea berii de tip: ale, porter, stout, altbier, Kolsch, si a celor din grau.

sursa apartmenttherapy.com

Drojdia care fermenteaza la fundul vasului

Drojdia de tip lager este cel mai bine folosita la temperaturi intre 7 si 15 grade Celsius. Deoarece vorbim despre temperaturi scazute, drojdia de tip lager se dezvolta mai greu ceea ce duce la un guler de spuma mai mic. In timpul fermentatiei ea tinde sa se lase la fundul vasului. Aroma finala a berii va fi influentata considerabil de tipul de drojdie lager folosit dar si de temperatura la care a avut loc procesul de fermentatie.

Berea care se face cu ajutorul drojdiei ce fermenteaza la fundul vasului poate fi de tip: pilsner, Dormunder, Morzen, Bocks si unele beri americane bazate pe malt.

Fermentarea spontana

Berea care este expusa aerului din imprejurime permite drojdiei si bacteriilor naturale sa “infecteze” la propriu continutul acesteia. Tipurile acestea de bere se mai numesc si beri fermentate spontan. Unul dintre cele mai folosite tipuri de drojdie folosit pentru aceste beri este Brettanomyces Lambicus, iar berile produse prin acest procedeu au putin gust acru, sunt nefiltrate si facute dupa retete vechi, in special in zona West Flanders din Belgia.

sursa berarul.ro

Cum influenteaza drojdia gustul berii.

Drojdia influenteaza gustul berii mai mult decat ati putea crede. Aroma unei beri este foarte complexa deoarece in fabricatia berii actioneaza mai multe substante, din mai multe surse. Nu doar apa, maltul si hameiul afecteaza gustul berii, dar si componenta drojdiei care formeaza substante secundare dupa procedeul de fermentare si maturare. Cea mai importanta substanta produsa in urma fermentatiei este alcoolul, urmat apoi de dioxidul de carbon. Cu toate acestea, se formeaza si alte substante secundare care afecteaza gustul berii, cum ar fi:

• acetaldehida (etanal) – da gust de mar verde,
• diacetil (aroma de zahar ars),
• sulfura de dimetil (aroma de porumb dulce),
• clove – substanta ce ofera un gust de cuisoare,
• esteri (aroma de banane, mere sau alte fructe),
• fenoli (aroma de medicament, fum),
• solventi
• sulfuri

Exista si alte produse secundare ce apar datorita fermentatiei, unele fiind dorite si altele…nedorite, dar toate acestea in functie de tipul de bere pe care berarul vrea sa-l produca.

sursa berarul.ro

Nu va feriti de berea de casa cu drojdie!

Am simtit nevoia sa impart cu voi o spicuire din ce am mai gasit si eu pe net, referitor la proprietatile drojdiei de bere.

"Era in iarna anului 1898, intr-o seara friguroasa de februarie, cand inginerul german Wolfgang Schulze a ramas mult dupa lasarea intunericului in laboratoarele fabricii de bere in care lucra.

Cand si-a terminat munca, a stins lumina de la biroul sau, apoi a pasit prin intuneric spre iesire, cand, deodata, a vazut un fenomen uluitor: vasele in care se afla drojdia de bere iradiau o lumina fluorescenta.
A fost ca un semn: din momentul acela, inginerul german a inceput sa studieze fara incetare ceea ce era considerat un simplu reziduu - drojdia.
Surprizele nu au intarziat sa apara.
La scurta vreme, Schulze a descoperit ca substanta aceea pastoasa si maronie avea o multime de insusiri legate de sanatate: aplicata pe piele, drojdia de bere vindeca foarte rapid ranile, iar administrata intern scurta convalescenta dupa diferite boli.
Chiar si animalele slabite se inzdraveneau ca prin farmec atunci cand erau tratate cu ea.
Incurajat de aceste rezultate, inginerul si-a tratat cu drojdie si sotia bolnava de cancer si - minune! - boala nu a mai progresat.
Din nefericire, la vremea aceea era probabil mult prea devreme pentru asemenea descoperiri, asa ca observatiile si cercetarile lui Schulze au fost trecute sub tacere de catre comunitatea medicala, pentru ca apoi sa cada in uitare.
Abia pe la mijlocul secolului al XX-lea, cercetarile inginerului german aveau sa fie luate in serios de catre medici si biochimisti, un demers care a revolutionat stiinta in general si medicina in special.

Ce este drojdia de bere?

Este o aglomerare de ciuperci inferioare (Saccharomyces cerevisiae), de dimensiuni microscopice, dar care se comporta ca niste adevarate uzine de medicamente, ce produc aproape intreaga gama de aminoacizi esentiali, toate vitaminele din complexul B, enzime, minerale in forma asimilabila (calciu, magneziu, fosfor) si anumite oligoelemente indispensabile vietii (in special seleniu).
Sute de studii facute in ultimele decenii arata faptul ca substantele secretate de drojdia de bere joaca un rol esential in intretinerea sanatatii si in vindecarea unor boli, de la cele mai usoare la cele mai grave.
Poate cea mai importanta calitate a acestui supliment nutritiv este faptul ca acopera carentele de vitamine din complexul B care, mai ales acum, la sfarsit de iarna si inceput de primavara, afecteaza majoritatea oamenilor.
Aceasta, in conditiile in care cele noua vitamine din acest complex sunt indispensabile pentru functionarea oricarui organ sau sistem din corp. Vitamina B1 este necesara pentru sistemul nervos si cardiovascular, fiind folosita contra bolilor de inima, contra depresiei si a asteniei. Vitamina B2 este esentiala pentru piele, fiind indicata in toate afectiunile dermatologice.
Vitamina B3 este implicata in procese ce tin de echilibrarea sistemului nervos, in timp ce vitamina B5 este un stimulent natural al glandelor cortico-suprarenale, marind rezistenta la infectii si la stres.
Vitaminele B7 si B8 sunt implicate in metabolismul colesterolului si al proteinelor, fiind importante si pentru mentinerea sanatatii si rezistentei parului.
Vitamina B9 este un elixir contra anemiei si pentru mentinerea echilibrului hormonal, in timp ce vitamina B12, care actioneaza asupra sistemului nervos, mareste puterea de concentrare, favorizeaza eliminarea unor simptome specifice stresului psihic.
In fine, vitamina B15 - ultima descoperita - favorizeaza schimburile de oxigen la nivelul tesuturilor si este un remediu minune contra imbatranirii, contra infertilitatii si a bolilor hepatice.
Numai din aceasta scurta enumerare si ne putem da seama de extraordinarele aplicatii terapeutice ale drojdiei de bere.
Insa, inainte de a le cunoaste, va trebui sa aflam cate ceva despre modul de administrare a acesteia.

Cum se administreaza drojdia de bere.

Drojdia proaspata

Este vorba de aparent banalul ingredient pentru cresterea aluatului, care se vinde in magazinele alimentare la calup, avand o culoare bruna si un miros de... bere.
Se consuma in combinatie cu miere: la o lingurita de drojdie se adauga doua lingurite de miere de albine, frecandu-se pana cand se obtine o pasta omogena.
Doza zilnica pentru un adult este de 3 lingurite de drojdie de bere, care se administreaza pe stomacul gol, dimineata, la pranz si seara.


Tabletele de drojdie

Le gasim in farmacii si in magazinele naturiste, fiind extracte atomizate de drojdie, conditionate sub forma de comprimate....
Sunt de regula, foarte eficiente in terapie fiind obtinute din culturi de drojdie selectionate asa incat sa aiba o concentratie ridicata de vitamine din complexul B si de seleniu.
Se administreaza conform prospectului.
O cura cu drojdie dureaza minimum 10 zile si maximum 30 de zile (pentru a nu afecta flora intestinala), urmate de o saptamana de pauza, dupa care tratamentul se poate relua.

Drojdia de bere in prevenirea bolilor
La copii: administrarea de drojdie de bere este foarte importanta pentru stimularea proceselor de crestere (ajuta la consolidarea oaselor), pentru dezvoltarea psihica si mentala armonioasa.
Mai ales copiii bolnaviciosi, anemici, cu o slaba capacitate de concentrare sau cu un grad ridicat de nervozitate ar trebui sa consume drojdie de bere.
Doza pentru copiii intre 4 si 8 ani este, de regula, o treime din cea pentru adulti, iar pentru copiii intre 8 si 14 ani este o jumatate din doza pentru adulti.
La adolescenti: vitaminele si aminoacizii din drojdie ajuta la reglarea proceselor hormonale, impiedicand aparitia unor fenomene neplacute la nivel fizic, cum ar: maturizarea intarziata a organelor genitale, aparitia eruptiilor puternice de acnee, hirsutismul la fete...
De asemenea, curele cu drojdie de bere (se administreaza in aceleasi doze ca la adulti) de 10 zile pe luna ajuta la dezvoltarea intelectului si la tinerea sub control a fenomenelor din sfera emotionala.
La adulti: acest produs natural este un excelent sustinator de efort, care ajuta la imbunatatirea performantelor fizice si intelectuale.
Un alt element important este faptul ca drojdia de bere este un excelent remediu antistres, diminuand efectele nefaste ale acestuia asupra corpului si asupra psihicului.
La persoanele de varsta a treia: drojdia de bere prin continutul sau de vitamine, aminoacizi si oligoelemente, este un excelent medicament pentru prelungirea tineretii biologice.
La schimbarea anotimpurilor este utila o cura de 3 saptamani cu acest produs natural, care impiedica aparitia bolilor degenerative, sustine activitatea hormonala, mentine sanatatea sistemului nervos si a celui cardiac.

Drojdia de bere in tratamentul bolilor

Anemia, tulburarile de asimilare a mineralelor (in special a calciului si a magneziului) - se face o cura de 21 de zile cu drojdie de bere.
Este un remediu nu doar foarte bogat in minerale si vitamine, dar care si ajuta la metabolizarea corecta a acestora.
Mai mult, s-a demonstrat faptul ca administrarea de drojdie de bere stimuleaza producerea de catre organism a elementelor figurate ale sangelui, ceea ce deschide noi perspective in tratarea anemiei, dar si a tulburarilor de coagulare, precum si a altor boli ale sangelui.

Hepatita virala A, B si C - doctorul german A. Schrauzer a studiat vreme de 18 ani felul in care organismul uman se apara in fata infectiilor cu virusuri hepatice.
El a observat in studiile pe animale de laborator ca rezistenta in fata acestor virusuri creste foarte mult atunci cand se administreaza drojdie de bere.
"De vina" pentru aceasta imunitate sporita sunt niste compusi pe baza de seleniu, care ajuta activitatea unor celule ale sistemului imunitar.

Raceli si boli infectioase in general, deficiente imunitare - se administreaza vreme de 2-3 saptamani cate trei lingurite de drojdie proaspata pe zi.
Seleniul, precum si anumite vitamine continute de acest produs natural, maresc foarte mult rezistenta organismului la orice gen de infectie.

Supragreutate, obezitate - studii americane arata ca tratamentele de 20 de zile cu drojdie de bere, repetate de mai multe ori la rand, ajuta la scaderea in greutate.
Aceasta remarcabila proprietate se datoreaza cromului continut din belsug de drojdia de bere, oligoelement important si intr-o alta maladie in care acelasi remediu ajuta foarte mult, si anume diabetul.

Boli cardiovasculare cronice - consumul de drojdie de bere regleaza nivelul colesterolului in sange, aduce la valorile normale tensiunea si favorizeaza activitatea miocardului.
Studii comparative efectuate au aratat ca persoanele cu boli cardiace care consuma sistematic acest supliment alimentar au cu 30% mai putine probleme decat cardiacii din loturile martor.

Paralizie, Parkinson, Alzheimer - se face in fiecare luna o cura de cate doua saptamani, in care se consuma zilnic 3-4 lingurite de drojdie de bere.
Este un tratament cu o puternica actiune reintineritoare, cu efecte tonice asupra intregului sistem nervos.
Acelasi tratament este valabil si in depresie, precum si in tulburarile psihice generate de stres.

Psoriazis, sclerodermie, afectiuni dermatologice in general - se fac cure de o luna cu drojdie de bere (4 lingurite pe zi), cu o saptamana de pauza.
Complexul de vitamina B, precum si anti-oxidantii continuti de drojdie sunt de un real ajutor pentru imbunatatirea metabolismului celular la nivelul pielii.

Acneea - se face tratamentul intern descris mai sus, la care se adauga masti obtinute din: 2 lingurite de drojdie de bere, 2 linguri de ulei de masline si 2 linguri de miere lichida.
Amestecul se omogenizeaza si apoi se intinde pe ten, unde se lasa vreme de 30 de minute, dupa care se spala cu apa calduta.

Precautii la tratamentul cu drojdie

Cu exceptia persoanelor alergice la acest produs, nu se cunosc contraindicatii la tratamentul cu drojdie.
Uneori, administrarea interna a drojdiei de bere poate da o usoara balonare, caz in care se va administra un carminativ usor, cum ar fi praful de chimen sau de anason, din care se ia cate o jumatate de lingurita de 3 ori pe zi.

Drojdia de bere si cancerul
Ciupercile Saccharomyces cerevisiae vazute la microscop
Studiile facute in Occident, mai ales in Germania , au aratat fara dubiu ca asemenea altor remedii naturale, drojdia de bere este foarte utila in tratamentul bolilor tumorale maligne.
Mai mult, daca armurariul (prezentat in numarul trecut al revistei) era un excelent antidot pentru efectele adverse ale citostaticelor, drojdia de bere este un extraordinar ajutor pentru bolnavii de cancer care au recurs sau recurg la iradiere (cobaltoterapie). Iata mai multe elemente in acest sens:
Iradierea are mai putine efecte adverse atunci cand este asociata cu consumul zilnic de drojdie de bere (minimum 6 lingurite pe zi). Aceasta este concluzia unei echipe de medici din Munchen, care a studiat vreme de 15 ani evolutia bolnavilor de cancer, carora li s-a administrat acest produs.
La pacientii tratati prin iradiere care au primit simultan drojdie de bere s-a observat o stare de sanatate mult mai buna fata de pacientii tratati numai prin iradieri.
Drojdia de bere stimuleaza apetitul, ajuta somnul si peristaltismul intestinal.
De asemenea, protejeaza mucoasele - aspect important, mai ales in cancerul de gat si esofag.
Efectele negative ale radioterapiei sunt indepartate si in ceea ce priveste manifestarile externe: formarea de ragade cu infectii, deformarea unghiilor si inflamarea lor, hipercheratozele, atrofiile pielii. Profesorul doctor Ries, de la Bayerische Krebsgesellschaft (Asociatia Oncologica Bavareza), a stabilit, in urma studiilor realizate la departamentul de oncologie de la Munchen, ca "Afectarea datorata iradierii a scazut in proportie considerabila, inflamatiile au disparut, la fel si atrofiile pielii, care au fost inlocuite de epiteliu normal.
Pana astazi nici una dintre metodele clasice de tratament nu a dat astfel de rezultate benefice ca administrarea de drojdie de bere". Asociatia Oncologica Bavareza mentioneaza in scris, pentru suferinzii de cancer, recomandarea de a utiliza drojdia de bere impotriva acestei boli.

Efectele directe ale tratamentului cu drojdie in boala canceroasa sunt in curs de cercetare, existand indicii serioase ca in cazul majoritatii formelor de cancer, consumul de drojdie de bere determina stagnarea si apoi remisia formatiunilor tumorale maligne.
Prof. dr. Gottschalk observa la animalele de experienta tratate cu drojdie de bere faptul ca, in mai putin de trei luni, cancerul de prostata, de piele sau al ficatului era oprit de ingerarea zilnica a acestui produs natural."

sursa vasi-gioni.blogspot.ro